Uite ca a venit si timpul sa merg si eu in Iezer. Un munte pe care pana acum l-am ignorat total, crezand ca nu are nimic interesant de oferit dar care m-a convins ca lucurile nu stau chiar asa.
Cum vremea in we asta nu se anunta prea incantatoare am decis sa aleg o destinatie mai domoala. Am plecat la drum cu Marius, cu gandul sa dormim cu cortul unde ne va prinde noaptea.
Odata ajunsi la cabana Voina sunt surprins ca nu este chiar asa cald cum anuntau prognozele asa ca sunt nevoit sa ma imbrac corespunzator(eu vroiam sa merg la tricou). Alegem sa urcam pe muntele Vacarea urmand ca a doua zi sa coboram la cabana pe la vf. Gainatul mare.
Cum vremea in we asta nu se anunta prea incantatoare am decis sa aleg o destinatie mai domoala. Am plecat la drum cu Marius, cu gandul sa dormim cu cortul unde ne va prinde noaptea.
Odata ajunsi la cabana Voina sunt surprins ca nu este chiar asa cald cum anuntau prognozele asa ca sunt nevoit sa ma imbrac corespunzator(eu vroiam sa merg la tricou). Alegem sa urcam pe muntele Vacarea urmand ca a doua zi sa coboram la cabana pe la vf. Gainatul mare.
Dupa o ora de mers ajungem la stana din Vacarea unde ne oprim sa mancam nitel si sa admiram muntii din jur. Ne bucuram din plin de vremea frumoasa, vreme ce din pacate se va strica iremediabil dupa inca o ora de mers. 
Dupa ce trecem de vf. Vacarea ceata ne inconjoara rapid din toate partile si nu ne mai lasa sa vedem nimic. Ne chinuim sa gasim drumul pe creasta dar nu avem prea mare succes asa ca ne mai si invartim dar reusim sa ajungem dupa aproape 6 ore de la plecarea din vale la Crucea Ateneului. 
Aici decidem sa ne incercam inca un pic norocul cu ceata si sa urcam pe vf. Iezer dar suntem nevoiti ca dupa o jumatate de ora sa renuntam nevazand nimic in jur. Ne intoarcem la indicatorul ce arata coborarea spre ref. Iezer si decidem sa mergem sa dormim la refugiu. Bineinteles ca odata coborati in caldare se insenineaza brusc si reusim sa vedem toti munti din jur. Ofticati pe lipsa de inspiratie decidem sa urcam direct din caldare spre vf. Iezer dar dupa 10 minute iar suntem invaluiti in ceata si renuntam, coborand la refugiu dezamagiti.
La refugiu lume multa, uni mai galagiosi decat ar trebui sa fie dar asta e, pana la urma reusim sa ne odihnim nitel. Dimineata vedem ca vremea e decenta asa ca reluam urcusul prin caldare spre Vf. Iezer.
Ajungem intr-un final pe creasta de unde mai mergem vreo 20 minute pana pe varf. Bineinteles ca ceata e prezenta acum aducandu-si si ceva ajutoare: ninsoarea si vantul. Si cand ma gandesc ca eu credeam ca a trecut iarna.
Sunt surprins de portiunea de creasta pana pe Vf. Rosu, caci nu mai e un mare bulevard ci o creasta ingusta pe alocuri. Odata ajunsi pe acest varf reusim sa gasim si coborarea spre Batrana. Dar dupa maxim 30 minute nu mai reusim sa ne orientam prin ceata pe creasta asa ca decidem sa renuntam sa mai continuam creasta si coboram direct spre vale. Acum, la caldura, cu harta in brate imi dau seama ca am coborat pe valea de unde izvoraste Batrana.
Suntem nevoiti ca pentru cateva sute de metri sa ne punem coltarii caci gasim o panta inghetata bine si intr-un final ajungem in padure unde gasim si un marcaj punct rosu.
Dupa ce trecem de vf. Vacarea ceata ne inconjoara rapid din toate partile si nu ne mai lasa sa vedem nimic. Ne chinuim sa gasim drumul pe creasta dar nu avem prea mare succes asa ca ne mai si invartim dar reusim sa ajungem dupa aproape 6 ore de la plecarea din vale la Crucea Ateneului. Aici decidem sa ne incercam inca un pic norocul cu ceata si sa urcam pe vf. Iezer dar suntem nevoiti ca dupa o jumatate de ora sa renuntam nevazand nimic in jur. Ne intoarcem la indicatorul ce arata coborarea spre ref. Iezer si decidem sa mergem sa dormim la refugiu. Bineinteles ca odata coborati in caldare se insenineaza brusc si reusim sa vedem toti munti din jur. Ofticati pe lipsa de inspiratie decidem sa urcam direct din caldare spre vf. Iezer dar dupa 10 minute iar suntem invaluiti in ceata si renuntam, coborand la refugiu dezamagiti.
La refugiu lume multa, uni mai galagiosi decat ar trebui sa fie dar asta e, pana la urma reusim sa ne odihnim nitel. Dimineata vedem ca vremea e decenta asa ca reluam urcusul prin caldare spre Vf. Iezer.
Ajungem intr-un final pe creasta de unde mai mergem vreo 20 minute pana pe varf. Bineinteles ca ceata e prezenta acum aducandu-si si ceva ajutoare: ninsoarea si vantul. Si cand ma gandesc ca eu credeam ca a trecut iarna.
Sunt surprins de portiunea de creasta pana pe Vf. Rosu, caci nu mai e un mare bulevard ci o creasta ingusta pe alocuri. Odata ajunsi pe acest varf reusim sa gasim si coborarea spre Batrana. Dar dupa maxim 30 minute nu mai reusim sa ne orientam prin ceata pe creasta asa ca decidem sa renuntam sa mai continuam creasta si coboram direct spre vale. Acum, la caldura, cu harta in brate imi dau seama ca am coborat pe valea de unde izvoraste Batrana.
Suntem nevoiti ca pentru cateva sute de metri sa ne punem coltarii caci gasim o panta inghetata bine si intr-un final ajungem in padure unde gasim si un marcaj punct rosu.
Din pacate prin padure ne ploua bine asa ca ajungem la masina satui de atata umezeala. Dar pana la urma a fost un we tare placut oferit de acesti munti noi pentru mine.
