Desi multa lume considera ziua de 13 o zi ghinionista pentru noi a fost o zi de vis. Dimineata am inceput-o cu deja cunoscutul drum catre maternitate la control si seara am incheiat-o plangand de fericire la vederea lui Dicu junior( cunoscut de azi inainte ca Luca Alexandru).
E tare greu sa stai si sa astepti, mai ales cand lucrurile nu decurg asa de simplu cum speram eu. Intr-un final a trebuit sa ajungem sa facem cezariana, bebele nevrand sa iasa in mod natural, dar totul e bine cand se termina cu bine. Cristina a avut ceva dureri dar care cu timpul se vor ameriora, mai ales acum ca l-a vazut pe junior si a uitat de toate relele. Azi l-am tinut in brate pentru prima data, eu intr-un mod mai stangaci dar mama parca facuse asta toata viata.
Acum emotiile au mai trecut dar au inceput grijile. Acum incepe o alta etapa din viata noastra. Incepem sa traim ca o familie in adevaratul sens al cuvantului.
