Prin Veliko si imprejurimi(sau Veliko Reloaded)

Cum acum 3 saptamani am avut o iesire reusita la Veliko am decis ca si we asta sa mergem tot acolo. I-am avut alaturi de noi pe Marius, Irina si Luca cel mare(caci are cu 7 luni mai mult decat Luca al nostru).
Ziua de sambata am petrecut-o la catarat, unde fiecare s-a straduit cat a putut sa parcurga cateva trasee de escalada, asta in timp ce juniorii se jucau cum puteau si ei.

Desi s-a anuntat un we tare ploios pot zice ca am fost norocosi, ploaia venind doar in momentul cand ne indreptam spre masina. Seara am incheiat-o cu o masa copioasa si cu cateva beri Zagorka.
Duminica, dupa experienta interesanta de data trecuta de la Hotsana, am decis sa vizitam canionul Emen. Iarasi am fost norocosi caci ploaia a venit cand deja mersesem mai bine de o ora prin canion, gasind un loc bun sa ne adapostim intr-o grota imensa langa cascada Emen. Juniorii au facut spectacol in carca noastra, au vorbit de zor pe o limba doar de ei stiuta, bucurandu-se de iesirea in natura.
Si dupa aceasta iesire am ajuns la concluzia ca merita sa cheltui banii pe alte meleaguri. Macar nu imi pare rau dupa ei.

Prin Veliko si imprejurimi

De 1 mai muncitoresc am iesit cu familia la vecinii nostri bulgari sa ne cataram nitel la Veliko si sa vizitam o cascada aflata la cativa km.
Am pornit la drum cu Carmen si Mihai care nefiind atrasi deloc de catarat au facut o plimbare prin Veliko cateva ore, timp in care noi ne-am dezmortit nitel pe niste trasee usoare.

Simt din plin lipsa iesirilor la stanca, catarand numai trasee usurele ce mi-au iesit imediat dar nu am suficienta incredere in fortele proprii. Cristina a reusit si ea sa faca traseele, asta dupa mai bine de un an jumate in care nu a facut miscare. Juniorul s-a multumit sa ne priveasca si sa traga un pui de somn cand s-a plictisit sa se uite pe pereti.

Ziua de duminica am petrecut-o vizitand cascada de la Hotnitsa, aflata la cativa km de Veliko. Super zona pentru relaxare la iarba verde, doar ca noi mergand intr-un we dedicat de toata lumea iesirilor in natura a cam fost aglomerat pe acolo. Dar tot am reusit sa gasim un loc unde sa stam ceva timp la iarba verde cu juniorul.
Spre seara ne-am intors acasa tragand, pentru a X-a oara, concluzia ca romani nu stiu sa faca turism , nu stiu sa faca mancare, nu stiu sa faca mai nimic.

Pur si simplu ROMA

De ceva timp mi-am propus sa vizitez anumite zone reprezentative pentru civilizatia umana(Atena, Roma, Peru, Egipt, Mexic...). Si cum datorita companiilor low cost de avion cea mai ieftina destinatie a fost Roma iata ca am reusit sa ajung aici.

Am plecat la drum toata familia, cu lectiile bine invatate din ghidul Lonely Planet Roma, aranjand transportul si cazarea pe cont propriu. Am avut la dispozitie 4 zile cu vreme superba ca sa vedem o particica din aces oras impresionant.

Am reusit sa vedem o mare parte din locurile reprezentative ale Romei(Colloseum, Vatican, Pantheon, Fontana di Trevi, Piaza Navona, Forumul Roman, columna lui Traian, Boca de la verita......) dar sunt convins ca au ramas destule colturi nevazute pentru inca o vizita acolo. Intr-una din zile am petrecut cateva ore intr-o zona cu multa verdeata, loc unde se afla si gradina zoologica. Noi ca noi, dar baiatul .............. bucuros peste masura la vederea animalelor din toate colturile pamantului.

Juniorul se pare ca a fost si el incantat de aceasta iesire caci s-a bucurat de 10-12 ore zilnic de stat afara, un adevarat record dupa vremea capricioasa de la noi cand cu greu reuseam sa il tinem mai mult de 2 ore intr-o zi afara.

Ar fi enorm de multe de spus despre ce ofera turistului acest oras dar mai bine las cateva imagini sa vorbeasca singure. Si ca sa fiu cinstit pana la final trebuie sa spun ca aceasta iesire a avut o parte mai putin placuta: acum sunt convins ca nu e bine ca am inceput ciclul de iesiri istorice la Roma caci toate viitoarele iesiri vor fi comparate cu acest oras si nu cred ca va fi un altul care sa ma impresioneze asa mult. Se pare ca am repetat greseala din 2004 cand am fost in Caucaz si am fost marcat de acest munte intr-un asemenea mod incat nici o alte expeditie montana nu mi-a mai adus asemenea satisfactii.

Din nou in Bulgaria

Ce noroc cu vecinii nostri bulgari, caci o iesire la escalda la ei costa mai putin decat o vizita la panou si nu faci mai mult de o ora din Bucuresti pana acolo.

Cum vremea se anunta calduroasa am profitat de asta stiind ca la noi deja s-a asternut iarna la munte. Pentru acesta iesire baietii au ales o alta zona - Kulata - sper ca am retinut bine denumirea. Zona nu e spectaculoasa, trasee sunt cam 20 si de maxim 10-15m dar pentru o zi e o destinatie mai mult decat potrivita.

Precum acum 2 saptamani si in aceasta iesire am tras concluzia ca sunt paralel cu aceasta activitate momentan, traseele nefiind peste posibilitatile mele tehnice dar nu am deloc antrenament fizic. Cred ca sa parcurg acum un traseu de 7-8 lungimi ar fi o adevarata provocare pentru mainile si picioarele mele.

Cum totusi suntem deja in noiembrie nu prea cred ca o sa mai am ocazia sa mai merg la stanca in conditii de vara, caci vreau sa vad si iarna la munte.

Escalada in Basarbovo (Bulgaria)

A venit vremea sa incep sezonul de catarare si cum inca la noi este destul de frig destinatia a fost Bulgaria. Dragos a fost cel ce a venit cu propunerea iar noi restul am acceptat-o rapid. Asa ca am plecat la drum eu, Tori, Dragos si Marius.

Pe masura ce ne apropiam de destinatie ne ingrijoram mai mult din cauza prezentei zapezii in cantitate destul de mare. Odata ajunsi la baza falezei de escalada nu prea ne venea sa ne apucam de catarat din cauza frigului dar usor usor ne-am facut curaj fiind manati de la spate de soarele ce incepea sa incalzeasca atmosfera.

Cum pentru mine era prima iesire la stanca pe anul acesta, dupa un sezon precedent nu prea reusit din cauza unei accidentari capatate bineinteles ca tot la catarat, nu am avut obiective prea indraznete.

Am inceput cu Tori sa luam la rand pentru incalzire niste trasee usoare (gr. 5 si 6), dar pe masura ce ma cataram devenea din ce in ce mai dificil sa tin cont prea mult de gradul trecut la baza caci unele trasee erau subcotate iar altele supracotate, diferenta fiind destul de mare. Intre timp Dragos si Marius isi incercau puterile pe niste trasee de gr.8, caci fiecare are alte posibilitati de exprimare.

Dupa vreo 6 trasee lungute(caci in Basarbovo traseele au majoritatea intre 25 si 30m) am decis ca este suficient pentru prima zi, iar ca un scurt rezumat pot spune ca am facut gr. 6 cap si gr.7+ mansa.

Spre seara am dat cu totii o fuga pana in sat sa mai luam ceva de mancare dupa care am trecut la povesti reusind sa ne culcam pe la ora 22.

Dimineata vremea este buna asa ca pornim etapa a doua din "cucerirea peretilor din Basarbovo". Ma incalzesc cu Tori pe un traseu usurel dupa care trecem la doua trasee cu plecarea comuna, dar nu reusim sa ne bucuram prea mult de ele caci incepe sa se aglomereze zona, fiind o adevarata invazie de romani aici. Se vede ca e cea mai apropiata zona de escalada de Bucuresti.

Dupa traseele astea trecem intr-o zona mai retrasa unde ne putem inca bucura de liniste. Mai parcurgem inca 2 trasee iar eu decid ca pentru mine este suficinet, Tori mai reuseste sa faca inca unul el avand mai multa energie.

In aceasta zi am reusit sa ma dau cap pe niste trasee nitel mai grele(undeva pe la gradul 7). Ideea e ca in a doua zi m-am convins de cat de dubios sunt cotate unele trasee aici: un traseu care la baza are scris gr.5 de fapt fiind un 6+ curat dupa parerea mai multor persoane, la fel eu zic ca un traseu gr.7 poate e nitel mai usurel caci prea mi-a iesit si mie si inca nu cred ca sunt la acest nivel.

Pe la ora 4 Dragos da strigarea asa ca ne strangem bagajele si pornim spre casa.

Raman cu impresia ca este o zona ce merita sa o mai vizitez dar deja mi-e dor de traseele lungi, eu nefiind un adept al escaladei(nu ma pot da de 2 ori pe acelasi traseu - daca imi iese "la vedere" foarte bine iar daca nu e iarasi bine, iar sa incerc un traseu de grad mai mare pana reusesc sa il fac este o chestie ce nu o voi face de prea multe ori in viata). Pur si simplu merg la escalada doar ca sa ma incalzesc si sa ma acomodez cu stanca pentru traseele lungi.