O zi prin Ciucas

We asta vremea m-a cam pacalit caci prognoza de joi era sumbra pentru we dar intr-un final nu a fost asa. Si, tinand cont de prognoza, in loc sa petrecem 2 zile la munte am ales varianta cu o singura zi.
Cum eu consider ca in Ciucas este optim sa faci o plimbare toamna, iarna si primavara(exclud vara caci nu prea ai loc sa stai la umbra pe creasta) am ales ca destinatie acest masiv.
Asa ca am iesit cu familia pe culmea Bratocea pana pe varful Ciucas iar la intoarcere am ales sa facem un mic ocol pana in apropiere de cabana Ciucas.Ce dor imi era de iesiri de genul celor din vara aceasta, iesiri in care sa ma bucur de munte, sa nu stau cu gandul numai la traseul x sau y de catarat. Mai mult ca sigur ca o sa mai ies la catarat, ca o sa vad in fata ochilor doar peretii, dar sper sa nu mai treaca vreo vara sau iarna fara cateva iesiri in care sa admir muntele.

Cu juniorul pe Valea Morarului

We se anunta cu vreme instabila, dar cum banuiam ca este cam ultima sansa sa mai prindem temperaturi peste 10 grade la vf. Omu am decis sa iesim cu baiatul la munte. Si cum deja avea experienta in iesirile in varf de munte am ales o noua provocare, un traseu nemarcat pentru a invata de mic tot ce ii poate oferii muntele. Am ajuns in Busteni dupa ceva injuraturi in tren, caci orice mijloc de transport ai alege la noi tot prost merge.Sambata prognoza a fost corecta, cu soare si fara vant asa ca ne-am bucurat din plin de urcarea pe Valea Morarului. Cele mai interesante momente pentru junior au fost pauzele cand putea aruca pietre in toate directiile si cand putea racai in voie pamantul, ajungand acasa cu suficient pamant sub unghii pentru a umple un ghiveci.Spre seara vremea a inceput sa se strice, iar dimineata ne-a pregatit o adevarata zi de toamna (vant, ceata, ploaie si temperatura 5 grade). Cum nu era o vreme frumoasa am ales drumul cel mai scurt catre Busteni, adica telecabina. Ca sa nu stam cu juniorul prea mult afara pe o vreme caineasca am tras o fuga pana la telecabina Babele unde am fost primiti in stilul caracteristic romanilor. Nu conta ca afara era frig, nu conta ca juniorul de un an era la pielea goala sa ii schimbam hainele, pentru cei de la barul de la telecabina conta doar sa aiba geamurile deschise sa aeriseasca bine incaperea. Intr-un final am ajuns in Bucuresti, probabil la ora cea mai devreme din zi de cand merg eu pe munte. Si iar inchei cu o parere proasta: cu cat am mai mult contact cu oamenii de prin alte tari cu atat imi dau seama mai mult ce natie groaznica suntem.

Cu juniorul la Vf. Omu

We asta urma sa fie primul pe anul acesta cu temperaturi cu mult peste ce putem eu si juniorul suporta. Asa ca a trebuit sa plecam din Bucuresti. Si ce destinatie mai buna decat un varf de munte?Dupa experientele cu masina si avionul a venit timpul ca juniorul sa vada cum e si trenul. Am plecat sambata dimineata intreaga familie si o prietena de-a Cristinei cu gandul sa ajungem la vf. Omu.Am urcat pe Valea Cerbului, un drum lejer dar lung cand te bate soarele in cap toata ziua. Am cam resimtit lipsa iesirilor regulata in ture solicitante caci nici nu mai stiu de cand nu am mai fost la munte cu un rucsac care sa aiba vreo 20 kg. Juniorul, ca si we trecut, a fost incantat de aceasta plimbare, fiind atras pentru prima data si de stanci, fiindu-ne foarte greu sa il dezlipim de acestea odata ce punea mana pe ele. Spre seara am ajuns la Omu unde speram ca temperaturile sa fie pe gustul meu dar nici macar in varf de munte nu am reusit cu prea mare succes sa ne ascundem de cuptorul de afara.A doua zi am luat-o la pas spre cabana Caraiman, avand aleasa o coborare pe valea Jepilor. Ce aglomeratie! E bine ca merge lumea la munte dar pacat ca nu il respecta deloc. Am reusit sa prindem trenul de ora 3 si acum ma felicit pentru asta caci mai spre dupa amiaza a tras o ploaie zdravana prin Bucegi.

Prin imprejurimile Brasovului

Cum nu fusesem niciodata in vizita prin Brasov, am profitat de seminarul la care trebuia sa participe Irina pentru a petrece un we in zona. Am pornit la drum aceeasi gasca ca acum 2 saptamani la Veliko, dar activitatile in natura le-am desfasurat cu o persoana in minus(unii mai invata si la 30 ani).
Ziua de sambata am petrecut-o la Pietrele lui Solomon, o zona de catarat de langa Brasov. Traseele catarate au fost scurte(maxim 15m), o parte din ele nitel friabile si situate intr-o zona vizitata de multi brasoveni dornici sa petreca timpul in natura cu mici si bere. Deci nu e o zona pe care sa o recomand cuiva.
Seara am reintregit gasca si am pornit voiosi spre Timisul de Jos unde facusem rezervare la o pensiune. De data asta pot spune ca am fost foarte inspirat in a alege locul de dormit caci am ales o pensiune de nota 10+ la 80 lei camera.
Duminica dimineata, dupa ritualul de zi cu zi cu juniorii(schimbat, mancat,....), am reusit ca pe la 10 sa plecam spre Canionul 7 scari. Dupa vreo 3 ore de mers am ajuns la Cabana Piatra Mare, unde am stat nitel la iarba verde si am pornit grabiti la vale caci trebuia sa o luam si pe Irina din Brasov. A fost prima tura mai lunga cu baiatul in spate si am fost incantat ca nu a comentat nimic, a fost voios pe toate perioada cat am urcat, iar la vale a tras si un pui de somn cocotat in carca mea.

Din nou prin Bucegi

We asta nu am avut in plan nici o iesire la munte dar a fost suficient un telefon de la Tori ca sa ma puna pe ganduri. Intr-un final am iesit o zi prin Bucegi sa ne bucuram de iarna aceasta anemica. Am ales sa urcam pe Valea Seaca dintre Clai cu gandul sa iesim in platou prin Hornul cu flori. Desi ma asteptam sa fie putina zapada tot am ramas impresionat sa vad ca jumatate din vale nu avea zapada mai mare de 10cm. Si uite cum in loc sa fie o plimbare prin zapada a fost o continua urcare de bolovani care nici nu stiam ca exista. Intr-un final am ajuns in Braul lui Raducu la soare dar nu ne-am putat bucura prea mult de el caci sufla si vantul de zor. Am plecat pe brau sa gasim intrarea in Hornul cu flori, horn pe unde nu mai fusesem niciodata. Hornul pleaca de la vreo 100m deasupra braului, iar pana la el trebuie urcata o brana plina de copacei. Hornul este scurt si ne scoate intr-o creasta plina de jnepeni. Ne luptam sa depasim marea de jnepeni si reusim sa razbim, ajungand in platoul Bucegilor. Cum ne aflam in apropierea unui valcel ce duce in traseu turistic Jepii mari(sau Schiel) ne decidem sa coboram pe aici. Reusim sa vedem dintr-un unghi bun creasta cu jnepeni pe care am urcat si observam ca se pot ocoli aproape in totalitate jnepeni pe partea stanga. Am invatat ceva si din aceasta iesire: acumulatori sunt inutilizabili daca afara este foarte frig, caci am reusit sa fac doar 10 poze si asta doar incalzindu-i in palma inainte de fiecare poza. Stiam eu ce stiam de foloseam numai baterii pana iarna aceasta.

Inceput de an prin Bucegi

Dupa o saptamana in care am mai pus un kg pe mine a venit si vremea sa fac un pic de miscare. Si cum de aproape 2 ani nu mai mersesem pe vreo vale iarna din Bucegi, alegerea pentru aceasta tura nu a fost deloc dificila.
Am plecat la drum cu Tori, cu trenul de 5 jumate, cu gandul sa urcam prin valea Bucsoiului. Ajunsi in Busteni am fost rapid dezamagiti de lipsa zapezii si de prezenta ploii. Pana in Poiana Izvoarelor am mers pe o ploaie mocaneasca ce nu are nimic de-a face cu 2 ianuarie. Dar intr-un final aceasta s-a transformat in ninsoare.

Am ajuns rapid si la intrarea in vale care pe prima parte era descoperita complet. Nici macar bolovanii de 50cm nu erau acoperiti de zapada.

Pentru a ajunge la turnul cu jnepeni a trebuit sa trecem vreo 2 bolovani mai maricei, iar odata trecuti de turn am fost luati in primire de iarna care ne-a aratat tot arsenalul din dotare(vant, ceata, ninsoare). Bineinteles ca avand parte de aceste conditii meteo, odata iesiti din vale, am ratacit traseul si in loc sa mergem spre vf.Omu noi am inceput sa urcam spre vf.Bucsoiu. Noroc cu busola care ne-a indreptat pe drumul cel bun.
A doua zi am avut parte de conditii mai decente, dar de zapada mult mai mare care ne-a facut sa renuntam sa coboram pe v.Morarului si sa ne indreptam catre Malaiesti. Nemaiavand parte de viscol am putut sa ne bucuram din plin de peisajul hivernal.