Prin imprejurimile Brasovului

Cum nu fusesem niciodata in vizita prin Brasov, am profitat de seminarul la care trebuia sa participe Irina pentru a petrece un we in zona. Am pornit la drum aceeasi gasca ca acum 2 saptamani la Veliko, dar activitatile in natura le-am desfasurat cu o persoana in minus(unii mai invata si la 30 ani).
Ziua de sambata am petrecut-o la Pietrele lui Solomon, o zona de catarat de langa Brasov. Traseele catarate au fost scurte(maxim 15m), o parte din ele nitel friabile si situate intr-o zona vizitata de multi brasoveni dornici sa petreca timpul in natura cu mici si bere. Deci nu e o zona pe care sa o recomand cuiva.
Seara am reintregit gasca si am pornit voiosi spre Timisul de Jos unde facusem rezervare la o pensiune. De data asta pot spune ca am fost foarte inspirat in a alege locul de dormit caci am ales o pensiune de nota 10+ la 80 lei camera.
Duminica dimineata, dupa ritualul de zi cu zi cu juniorii(schimbat, mancat,....), am reusit ca pe la 10 sa plecam spre Canionul 7 scari. Dupa vreo 3 ore de mers am ajuns la Cabana Piatra Mare, unde am stat nitel la iarba verde si am pornit grabiti la vale caci trebuia sa o luam si pe Irina din Brasov. A fost prima tura mai lunga cu baiatul in spate si am fost incantat ca nu a comentat nimic, a fost voios pe toate perioada cat am urcat, iar la vale a tras si un pui de somn cocotat in carca mea.

Prin Veliko si imprejurimi(sau Veliko Reloaded)

Cum acum 3 saptamani am avut o iesire reusita la Veliko am decis ca si we asta sa mergem tot acolo. I-am avut alaturi de noi pe Marius, Irina si Luca cel mare(caci are cu 7 luni mai mult decat Luca al nostru).
Ziua de sambata am petrecut-o la catarat, unde fiecare s-a straduit cat a putut sa parcurga cateva trasee de escalada, asta in timp ce juniorii se jucau cum puteau si ei.

Desi s-a anuntat un we tare ploios pot zice ca am fost norocosi, ploaia venind doar in momentul cand ne indreptam spre masina. Seara am incheiat-o cu o masa copioasa si cu cateva beri Zagorka.
Duminica, dupa experienta interesanta de data trecuta de la Hotsana, am decis sa vizitam canionul Emen. Iarasi am fost norocosi caci ploaia a venit cand deja mersesem mai bine de o ora prin canion, gasind un loc bun sa ne adapostim intr-o grota imensa langa cascada Emen. Juniorii au facut spectacol in carca noastra, au vorbit de zor pe o limba doar de ei stiuta, bucurandu-se de iesirea in natura.
Si dupa aceasta iesire am ajuns la concluzia ca merita sa cheltui banii pe alte meleaguri. Macar nu imi pare rau dupa ei.

Prin Veliko si imprejurimi

De 1 mai muncitoresc am iesit cu familia la vecinii nostri bulgari sa ne cataram nitel la Veliko si sa vizitam o cascada aflata la cativa km.
Am pornit la drum cu Carmen si Mihai care nefiind atrasi deloc de catarat au facut o plimbare prin Veliko cateva ore, timp in care noi ne-am dezmortit nitel pe niste trasee usoare.

Simt din plin lipsa iesirilor la stanca, catarand numai trasee usurele ce mi-au iesit imediat dar nu am suficienta incredere in fortele proprii. Cristina a reusit si ea sa faca traseele, asta dupa mai bine de un an jumate in care nu a facut miscare. Juniorul s-a multumit sa ne priveasca si sa traga un pui de somn cand s-a plictisit sa se uite pe pereti.

Ziua de duminica am petrecut-o vizitand cascada de la Hotnitsa, aflata la cativa km de Veliko. Super zona pentru relaxare la iarba verde, doar ca noi mergand intr-un we dedicat de toata lumea iesirilor in natura a cam fost aglomerat pe acolo. Dar tot am reusit sa gasim un loc unde sa stam ceva timp la iarba verde cu juniorul.
Spre seara ne-am intors acasa tragand, pentru a X-a oara, concluzia ca romani nu stiu sa faca turism , nu stiu sa faca mancare, nu stiu sa faca mai nimic.

Din nou in Bulgaria

Ce noroc cu vecinii nostri bulgari, caci o iesire la escalda la ei costa mai putin decat o vizita la panou si nu faci mai mult de o ora din Bucuresti pana acolo.

Cum vremea se anunta calduroasa am profitat de asta stiind ca la noi deja s-a asternut iarna la munte. Pentru acesta iesire baietii au ales o alta zona - Kulata - sper ca am retinut bine denumirea. Zona nu e spectaculoasa, trasee sunt cam 20 si de maxim 10-15m dar pentru o zi e o destinatie mai mult decat potrivita.

Precum acum 2 saptamani si in aceasta iesire am tras concluzia ca sunt paralel cu aceasta activitate momentan, traseele nefiind peste posibilitatile mele tehnice dar nu am deloc antrenament fizic. Cred ca sa parcurg acum un traseu de 7-8 lungimi ar fi o adevarata provocare pentru mainile si picioarele mele.

Cum totusi suntem deja in noiembrie nu prea cred ca o sa mai am ocazia sa mai merg la stanca in conditii de vara, caci vreau sa vad si iarna la munte.

Escalada la Basarbovo

Cum iarna se apropie cu pasi rapizi am incercat sa profit din plin de we asta cu vreme calduroasa si dupa o zi petrecuta cu familia am evadat din Bucuresti pentru o zi la vecini nostri bulgari.

Sunt pentru a doua oara la Basarbovo si observ ca este destinatia favorita a cataratorilor din Bucuresti, caci altfel nu imi pot explica prezenta lor acolo in numar atat de mare.

L-am avut alaturi ca partener de coarda pe Tori si am profitat amandoi din plin de o zi calduroasa. Am ajuns la sfarsitul zilei fara sa mai am un strop de energie asa ca la ultimul traseu am dat o adevarata lupta pentru a asigura ultima bucla inainte sa ma lase puterile de tot.
Se simte din plin lipsa de antrenament si lipsa iesirilor regulate la stanca. Dar sincer nu prea conteaza atata timp cat ma simt bine cand ma catar, caci am descoperit ca in viata sunt lucruri mai frumoase si mai importante decat gradul unui traseu.
Inca am probleme de acomodare cu papuci noi 5.10 dar sper sa ma obisnuiesc cu ei caci deja imi dau seama ca pot sta si eu pe prize mici fara mari emotii, asta in comparatie cu "barcïle" La sportiva.

La mare

Pentru inceputul lui septembrie am programat o iesire la mare, cu speranta ca nu mai sunt temperaturi ridicate. Si cum aceasta iesire a fost dedicata familiei, am ales o destinatie mai nezgomotoasa, adica satul 2 mai.
Am plecat la drum alaturi de Marius & co. avand in gand ca intr-una din zile noi baieti sa facem o vizita si in cheile Dobrogei. Vremea a fost cam capricioasa, 2 zile bune, 2 zile proste, dar in luna septembrie e de asteptat sa fie asa.

Dupa o zi la plaja si o cina la care ne-am delectat numai cu peste, pentru ziua de sambata am iesit la catarat. Hm, nici cand sunt la mare nu pot sa ma abtin, dar sincer nu prea imi place sa zac la plaja.
Am ajuns in chei pe la 8 dimineata si am profitat din plin de racoare pana pe la ora 2 cand deja temperatura a devenit insuportabila si ne-am retras catre mare sa ne racorim cu o baie. In chei am mers special pentru traseele usoare pe asigurari mobile, si am reusit sa facem 5 trasee, iar la sfarsit de zi am pus o mansa si ne-am agitat pe un traseu 8-.

Stanca este cam murdara(licheni uscati, praf,..) dar merita vizitata zona pentru a evada o zi din aglomeratia de la malul marii. Duminica vremea s-a schimbat in mohorata asa ca am ales sa facem o vizita prin Constanta. I-am aratat juniorului cat de neingrijite sunt obiectivele turistice din Romania. Cum vremea a continuat sa fie prosta si luni am plecat spre casa destul de repede.
In Bucuresti ne astepta aceeasi vreme mohorata, deci e clar ca a venit toamna la timp.