Si uite ca a mai trecut un an si e timpul sa ne strangem iar in poiana Inului sa serbam ziua de nastere a lui Tori. Dar cum trebuie sa ne facem chef de mancat si de baut incepem ziua de sambata cu un traseu de catarat.
Cum amandoi avem o restanta cu tr. Catrinel(6A) din Fata inalta de acum 2 ani, cand dupa 4 lungimi a trebuit sa coboram pe o ploaie torentiala, ne pornim catre traseu pe la ora 8 ca sa ne bucuram putin de racoarea diminetii.
Traseul il parcurgem fara emotii, fiind impinsi de la spate de o a doua echipa(Bivuacu & Livia) care ne tot urmarea prin perete. Traseul este sustinut, neavand nici o lungime mai usoara de gradul 6, bine asigurat dar cu mici portiuni unde pe stanca si-au gasit casa diversi licheni si muschi. Pe ansamblu pot zice ca e cel mai sustinut traseu parcurs in zona Postavaru.
Pentru mine traseul nu a fost o mare satisfactie caci mintea mea era acasa la Cristina si junior, asa ca pot zice ca l-am facut doar sa nu stau degeaba toata ziua.
Pe la ora 16 ne intoarcam la cort unde deja se pregatea fiesta. Ne strangem in jurul focului unde ascultam sau spunem povesti, iar intr-un final, dupa miezul noptii pe retragem catre corturi.
Duminica dimineata putini mai sunt cei ce mai au chef de catarat, iar eu chiar nu mai am chef sa stau prin zona ci sa ma intorc acasa la familie. Asa ca pe la 10 plec catre Brasov cu parintii lui Tori. Ajuns in Bucuresti trec la o altfel de viata, cea de familist si ies la plimbare cu juniorul pret de cateva ore.
