Catarare in Cheile Galbenei

Cum primavara se lasa inca asteptata in zonele mai inalte m-am orientat catre o zona mai joasa unde sa am sanse sa ma catar la papuci fara sa inghet prea tare. Asa ca am ales zona Pestera Muierii si dupa 2 saptamani in care am tot sperat la o vreme buna am pornit la drum cu Tori, Rudy si Silvia.

Odata ajuns la destinatie observ ca astia de la meteo au avut dreptate si e frig si vant, dar asta e, daca tot am ajuns aici trebuie sa profit din plin de acest lucru. Studiez rapid cu Tori topo-ul zonei si ne indreptam catre Diedrul Salamandrei, din peretele Radului. Singura amintire care o am despre acest traseu este: traseu urat, plin de vegetatie si stanca proasta.

Cum temperatura nu vrea deloc sa creasca ne decidem sa renuntam sa ne mai dam pe trasee de 2 sau 3 lungimi(lungimea maxima in aceasta zona) si ne orientam catre o faleza cu cateva trasee de gr. 6 si 6+, cu inaltimi de pana la 30m.

Aici profit din plin de pufoaica si nu mai inghet de frig. Dupa 4 trasee decidem sa punem capat acestei zile de catarat multumiti de ce am facut tinand cont de vremea caineasca.

Seara la cort depanam amintiri din diverse ture si intr-un final obositi decidem sa punem capat acestei zile.

Duminica se anunta o zi mai calduroasa, dar soarele se lasa asteptat cam mult in locul unde am montat corturile asa ca strangem rapid totul si plecam catre peretii aflati in bataia soarelui. Pentru aceasta zi avem in plan 2 trasee deschise de Cornel Zarescu. Parcurgem pentru inceput tr. Coralul unde eu dau si o mica cazatura si am ghinionul sa ma lovesc nitel la mana dreapta asa ca pentru aceasta zi se termina pentru mine catararea cap de coarda. Traseul este frumos, cu stanca buna dar raman cu dezamagirea ca m-am lovit nitel si nu ma pot lupta si cu celalalt traseu decat din postura de secund.

Al doilea traseu este cu totul altceva, parca asta inseamna catarare adevarata caci trebuie sa muncesti singur sa iti montezi asigurarile, traseul fiind exlusiv pe asigurari mobile(nuci, frienduri). Pe langa asta mai are si o lungime a doua superba prin interiorul unei grote unde trebuie sa ma zbat nitel pentru a iesi la lumina.

Decid ca pentru mine este suficient ce am facut si pun capat cataratului pentru acest we, dar il mai filez pe Tori pe un traseu gradul 7+. Spre seara ne strangem toti 4 la masina si plecam spre Bucuresti, dupa o mica oprire la mici si bere.

Escalada in Basarbovo (Bulgaria)

A venit vremea sa incep sezonul de catarare si cum inca la noi este destul de frig destinatia a fost Bulgaria. Dragos a fost cel ce a venit cu propunerea iar noi restul am acceptat-o rapid. Asa ca am plecat la drum eu, Tori, Dragos si Marius.

Pe masura ce ne apropiam de destinatie ne ingrijoram mai mult din cauza prezentei zapezii in cantitate destul de mare. Odata ajunsi la baza falezei de escalada nu prea ne venea sa ne apucam de catarat din cauza frigului dar usor usor ne-am facut curaj fiind manati de la spate de soarele ce incepea sa incalzeasca atmosfera.

Cum pentru mine era prima iesire la stanca pe anul acesta, dupa un sezon precedent nu prea reusit din cauza unei accidentari capatate bineinteles ca tot la catarat, nu am avut obiective prea indraznete.

Am inceput cu Tori sa luam la rand pentru incalzire niste trasee usoare (gr. 5 si 6), dar pe masura ce ma cataram devenea din ce in ce mai dificil sa tin cont prea mult de gradul trecut la baza caci unele trasee erau subcotate iar altele supracotate, diferenta fiind destul de mare. Intre timp Dragos si Marius isi incercau puterile pe niste trasee de gr.8, caci fiecare are alte posibilitati de exprimare.

Dupa vreo 6 trasee lungute(caci in Basarbovo traseele au majoritatea intre 25 si 30m) am decis ca este suficient pentru prima zi, iar ca un scurt rezumat pot spune ca am facut gr. 6 cap si gr.7+ mansa.

Spre seara am dat cu totii o fuga pana in sat sa mai luam ceva de mancare dupa care am trecut la povesti reusind sa ne culcam pe la ora 22.

Dimineata vremea este buna asa ca pornim etapa a doua din "cucerirea peretilor din Basarbovo". Ma incalzesc cu Tori pe un traseu usurel dupa care trecem la doua trasee cu plecarea comuna, dar nu reusim sa ne bucuram prea mult de ele caci incepe sa se aglomereze zona, fiind o adevarata invazie de romani aici. Se vede ca e cea mai apropiata zona de escalada de Bucuresti.

Dupa traseele astea trecem intr-o zona mai retrasa unde ne putem inca bucura de liniste. Mai parcurgem inca 2 trasee iar eu decid ca pentru mine este suficinet, Tori mai reuseste sa faca inca unul el avand mai multa energie.

In aceasta zi am reusit sa ma dau cap pe niste trasee nitel mai grele(undeva pe la gradul 7). Ideea e ca in a doua zi m-am convins de cat de dubios sunt cotate unele trasee aici: un traseu care la baza are scris gr.5 de fapt fiind un 6+ curat dupa parerea mai multor persoane, la fel eu zic ca un traseu gr.7 poate e nitel mai usurel caci prea mi-a iesit si mie si inca nu cred ca sunt la acest nivel.

Pe la ora 4 Dragos da strigarea asa ca ne strangem bagajele si pornim spre casa.

Raman cu impresia ca este o zona ce merita sa o mai vizitez dar deja mi-e dor de traseele lungi, eu nefiind un adept al escaladei(nu ma pot da de 2 ori pe acelasi traseu - daca imi iese "la vedere" foarte bine iar daca nu e iarasi bine, iar sa incerc un traseu de grad mai mare pana reusesc sa il fac este o chestie ce nu o voi face de prea multe ori in viata). Pur si simplu merg la escalada doar ca sa ma incalzesc si sa ma acomodez cu stanca pentru traseele lungi.