luni, 14 iunie 2010

Cu juniorul la Vf. Omu

We asta urma sa fie primul pe anul acesta cu temperaturi cu mult peste ce putem eu si juniorul suporta. Asa ca a trebuit sa plecam din Bucuresti. Si ce destinatie mai buna decat un varf de munte?Dupa experientele cu masina si avionul a venit timpul ca juniorul sa vada cum e si trenul. Am plecat sambata dimineata intreaga familie si o prietena de-a Cristinei cu gandul sa ajungem la vf. Omu.Am urcat pe Valea Cerbului, un drum lejer dar lung cand te bate soarele in cap toata ziua. Am cam resimtit lipsa iesirilor regulata in ture solicitante caci nici nu mai stiu de cand nu am mai fost la munte cu un rucsac care sa aiba vreo 20 kg. Juniorul, ca si we trecut, a fost incantat de aceasta plimbare, fiind atras pentru prima data si de stanci, fiindu-ne foarte greu sa il dezlipim de acestea odata ce punea mana pe ele. Spre seara am ajuns la Omu unde speram ca temperaturile sa fie pe gustul meu dar nici macar in varf de munte nu am reusit cu prea mare succes sa ne ascundem de cuptorul de afara.A doua zi am luat-o la pas spre cabana Caraiman, avand aleasa o coborare pe valea Jepilor. Ce aglomeratie! E bine ca merge lumea la munte dar pacat ca nu il respecta deloc. Am reusit sa prindem trenul de ora 3 si acum ma felicit pentru asta caci mai spre dupa amiaza a tras o ploaie zdravana prin Bucegi.

luni, 7 iunie 2010

Prin imprejurimile Brasovului

Cum nu fusesem niciodata in vizita prin Brasov, am profitat de seminarul la care trebuia sa participe Irina pentru a petrece un we in zona. Am pornit la drum aceeasi gasca ca acum 2 saptamani la Veliko, dar activitatile in natura le-am desfasurat cu o persoana in minus(unii mai invata si la 30 ani).
Ziua de sambata am petrecut-o la Pietrele lui Solomon, o zona de catarat de langa Brasov. Traseele catarate au fost scurte(maxim 15m), o parte din ele nitel friabile si situate intr-o zona vizitata de multi brasoveni dornici sa petreca timpul in natura cu mici si bere. Deci nu e o zona pe care sa o recomand cuiva.
Seara am reintregit gasca si am pornit voiosi spre Timisul de Jos unde facusem rezervare la o pensiune. De data asta pot spune ca am fost foarte inspirat in a alege locul de dormit caci am ales o pensiune de nota 10+ la 80 lei camera.
Duminica dimineata, dupa ritualul de zi cu zi cu juniorii(schimbat, mancat,....), am reusit ca pe la 10 sa plecam spre Canionul 7 scari. Dupa vreo 3 ore de mers am ajuns la Cabana Piatra Mare, unde am stat nitel la iarba verde si am pornit grabiti la vale caci trebuia sa o luam si pe Irina din Brasov. A fost prima tura mai lunga cu baiatul in spate si am fost incantat ca nu a comentat nimic, a fost voios pe toate perioada cat am urcat, iar la vale a tras si un pui de somn cocotat in carca mea.