O zi prin Ciucas

We asta vremea m-a cam pacalit caci prognoza de joi era sumbra pentru we dar intr-un final nu a fost asa. Si, tinand cont de prognoza, in loc sa petrecem 2 zile la munte am ales varianta cu o singura zi.
Cum eu consider ca in Ciucas este optim sa faci o plimbare toamna, iarna si primavara(exclud vara caci nu prea ai loc sa stai la umbra pe creasta) am ales ca destinatie acest masiv.
Asa ca am iesit cu familia pe culmea Bratocea pana pe varful Ciucas iar la intoarcere am ales sa facem un mic ocol pana in apropiere de cabana Ciucas.Ce dor imi era de iesiri de genul celor din vara aceasta, iesiri in care sa ma bucur de munte, sa nu stau cu gandul numai la traseul x sau y de catarat. Mai mult ca sigur ca o sa mai ies la catarat, ca o sa vad in fata ochilor doar peretii, dar sper sa nu mai treaca vreo vara sau iarna fara cateva iesiri in care sa admir muntele.

Cu juniorul pe Valea Morarului

We se anunta cu vreme instabila, dar cum banuiam ca este cam ultima sansa sa mai prindem temperaturi peste 10 grade la vf. Omu am decis sa iesim cu baiatul la munte. Si cum deja avea experienta in iesirile in varf de munte am ales o noua provocare, un traseu nemarcat pentru a invata de mic tot ce ii poate oferii muntele. Am ajuns in Busteni dupa ceva injuraturi in tren, caci orice mijloc de transport ai alege la noi tot prost merge.Sambata prognoza a fost corecta, cu soare si fara vant asa ca ne-am bucurat din plin de urcarea pe Valea Morarului. Cele mai interesante momente pentru junior au fost pauzele cand putea aruca pietre in toate directiile si cand putea racai in voie pamantul, ajungand acasa cu suficient pamant sub unghii pentru a umple un ghiveci.Spre seara vremea a inceput sa se strice, iar dimineata ne-a pregatit o adevarata zi de toamna (vant, ceata, ploaie si temperatura 5 grade). Cum nu era o vreme frumoasa am ales drumul cel mai scurt catre Busteni, adica telecabina. Ca sa nu stam cu juniorul prea mult afara pe o vreme caineasca am tras o fuga pana la telecabina Babele unde am fost primiti in stilul caracteristic romanilor. Nu conta ca afara era frig, nu conta ca juniorul de un an era la pielea goala sa ii schimbam hainele, pentru cei de la barul de la telecabina conta doar sa aiba geamurile deschise sa aeriseasca bine incaperea. Intr-un final am ajuns in Bucuresti, probabil la ora cea mai devreme din zi de cand merg eu pe munte. Si iar inchei cu o parere proasta: cu cat am mai mult contact cu oamenii de prin alte tari cu atat imi dau seama mai mult ce natie groaznica suntem.

Litoralul romanesc vs litoralul bulgaresc

Luna trecuta am fost cateva zile la Costinesti iar zilele trecute le-am petrecut in statiunea Constantin si Elena de la vecinii nostri bulgari. Am inclus in programul de vara doua vizite la malul marii pentru junior caci este fascinat de nisip si apa.

Din Costinesti m-am intors cu o mare durere de cap. Urasc litoralul romanesc! Mi se pare groaznic sa aud in acelasi timp 10 melodii, urasc mirosul de gratar la tot pasul, fitele, zgomotul facut de masini care au fost concepute pentru altceva decat pentru a fi supraturate pe niste sosele de 500 m lungime. Nu am mai nimic bun de spus despre litoralul romanesc, doar ca este cel mai aproape de Bucuresti si pentru acest motiv voi mai ajunge pe acolo pentru a-l face fericit pe junior. Cand am pornit la drum spre litoralul bulgaresc am sperat prea mult. Am petrecut cateva zile in statiunea Constantin si Elena despre care pot zice urmatoarele: este liniste, pe plaja nu auzi nici un fel de muzica, nu miroase deloc a gratar, localitatea este la umbra copacilor deci este o placere sa te afli acolo chiar daca sunt 40 grade. Dar imi aminteste de litoralul romanesc, cu statiuni construite acum 40-50 ani si nerenovate de atunci. Am ajuns pentru cateva ore si la Nisipurile de Aur despre care pot spune doar NUUUUU. Aici s-au mutat manelistii mai fitosi de pe litoralul romanesc. Ca si concluzie recomand ca cei ce doresc sa petreaca cateva zile la malul marii, avand un buget limitat la 2-300 euro pentru cateva zile, sa incerce sa gaseasca vreo oferta pentru Grecia, Cipru, Malta sau Croatia.

Cu juniorul la Vf. Omu

We asta urma sa fie primul pe anul acesta cu temperaturi cu mult peste ce putem eu si juniorul suporta. Asa ca a trebuit sa plecam din Bucuresti. Si ce destinatie mai buna decat un varf de munte?Dupa experientele cu masina si avionul a venit timpul ca juniorul sa vada cum e si trenul. Am plecat sambata dimineata intreaga familie si o prietena de-a Cristinei cu gandul sa ajungem la vf. Omu.Am urcat pe Valea Cerbului, un drum lejer dar lung cand te bate soarele in cap toata ziua. Am cam resimtit lipsa iesirilor regulata in ture solicitante caci nici nu mai stiu de cand nu am mai fost la munte cu un rucsac care sa aiba vreo 20 kg. Juniorul, ca si we trecut, a fost incantat de aceasta plimbare, fiind atras pentru prima data si de stanci, fiindu-ne foarte greu sa il dezlipim de acestea odata ce punea mana pe ele. Spre seara am ajuns la Omu unde speram ca temperaturile sa fie pe gustul meu dar nici macar in varf de munte nu am reusit cu prea mare succes sa ne ascundem de cuptorul de afara.A doua zi am luat-o la pas spre cabana Caraiman, avand aleasa o coborare pe valea Jepilor. Ce aglomeratie! E bine ca merge lumea la munte dar pacat ca nu il respecta deloc. Am reusit sa prindem trenul de ora 3 si acum ma felicit pentru asta caci mai spre dupa amiaza a tras o ploaie zdravana prin Bucegi.

Prin imprejurimile Brasovului

Cum nu fusesem niciodata in vizita prin Brasov, am profitat de seminarul la care trebuia sa participe Irina pentru a petrece un we in zona. Am pornit la drum aceeasi gasca ca acum 2 saptamani la Veliko, dar activitatile in natura le-am desfasurat cu o persoana in minus(unii mai invata si la 30 ani).
Ziua de sambata am petrecut-o la Pietrele lui Solomon, o zona de catarat de langa Brasov. Traseele catarate au fost scurte(maxim 15m), o parte din ele nitel friabile si situate intr-o zona vizitata de multi brasoveni dornici sa petreca timpul in natura cu mici si bere. Deci nu e o zona pe care sa o recomand cuiva.
Seara am reintregit gasca si am pornit voiosi spre Timisul de Jos unde facusem rezervare la o pensiune. De data asta pot spune ca am fost foarte inspirat in a alege locul de dormit caci am ales o pensiune de nota 10+ la 80 lei camera.
Duminica dimineata, dupa ritualul de zi cu zi cu juniorii(schimbat, mancat,....), am reusit ca pe la 10 sa plecam spre Canionul 7 scari. Dupa vreo 3 ore de mers am ajuns la Cabana Piatra Mare, unde am stat nitel la iarba verde si am pornit grabiti la vale caci trebuia sa o luam si pe Irina din Brasov. A fost prima tura mai lunga cu baiatul in spate si am fost incantat ca nu a comentat nimic, a fost voios pe toate perioada cat am urcat, iar la vale a tras si un pui de somn cocotat in carca mea.

Prin Veliko si imprejurimi(sau Veliko Reloaded)

Cum acum 3 saptamani am avut o iesire reusita la Veliko am decis ca si we asta sa mergem tot acolo. I-am avut alaturi de noi pe Marius, Irina si Luca cel mare(caci are cu 7 luni mai mult decat Luca al nostru).
Ziua de sambata am petrecut-o la catarat, unde fiecare s-a straduit cat a putut sa parcurga cateva trasee de escalada, asta in timp ce juniorii se jucau cum puteau si ei.

Desi s-a anuntat un we tare ploios pot zice ca am fost norocosi, ploaia venind doar in momentul cand ne indreptam spre masina. Seara am incheiat-o cu o masa copioasa si cu cateva beri Zagorka.
Duminica, dupa experienta interesanta de data trecuta de la Hotsana, am decis sa vizitam canionul Emen. Iarasi am fost norocosi caci ploaia a venit cand deja mersesem mai bine de o ora prin canion, gasind un loc bun sa ne adapostim intr-o grota imensa langa cascada Emen. Juniorii au facut spectacol in carca noastra, au vorbit de zor pe o limba doar de ei stiuta, bucurandu-se de iesirea in natura.
Si dupa aceasta iesire am ajuns la concluzia ca merita sa cheltui banii pe alte meleaguri. Macar nu imi pare rau dupa ei.