La plimbare prin Bucegi

Cum vremea pentru we asta se anunta ploioasa m-am decis sa stau acasa. Dar uite ca nu prea am avut stare si intr-un final am iesit duminica la munte. Am plecat catre Bucegi cu Marius si un amic de-al lui cu gandul ca daca vremea este ok sa ne cataram prin Turnul Seciului, iar daca vremea e nasparlie sa urcam pe vf. Omu.
Bineinteles ca cei de la meteo au avut dreptate cu prognoza si intr-un final am ajuns la Omu dupa o pauza destul de lunga.

Cum nici unul dintre noi nu urcase pe valea Doamnele, eu unul nici nu stiam de existenta ei, am parcurs si un traseu nou. Odata ajunsi pe cresta, in saua Batrana am luat-o catre Omu mai repejor cu speranta sa fentam ploaia.

Am fost norocosi ca a inceput sa picure cu 50m inainte de a ajunge acolo. Dupa o scurta pauza la adapost, unde ne-am reincarcat bateriile, am luat-o la vale spre masina pe valea Obarsia Ialomitei, unde pe langa apa care o intalneam la tot pasul la picoarele noastre am mai avut alaturi si apa venita din cer.

Ne-am bagat repede in masina la adapost si am pornit catre casa admirand maiestria soferilor care cu masini SUV de 60000 euro merg cu 5 km/ora pe drum forestier. Sincer la ce naiba le trebuie o masina de tipul ala daca nici macar atunci cand o pot folosi cu adevarat nu o fac? Mai mai sa fim martori unor carutasi care sa depaseasca asemenea bolizi.

Un weekend perfect(in Piatra Craiului)

Dupa cateva saptamani in care la fiecare sfarsit de saptamana a trebuit sa fiu prezent in Bucuresti la diverse nunti(a mea sau a unor prieteni) a venit timpul sa mai ies si la munte. Cel mai important lucru la aceasta iesire a fost faptul ca l-am scos pe junior pentru prima data sa vada muntii. Asa ca pe langa cei cu care urma sa merg pe munte(Tori si Dragos) la catarat am mai avut alaturi pe Cristina, Luca, sora mea Carmen si Mihai. Un adevarat we eveniment caci daca juniorul e la primul contact cu muntele, nici pentru sora mea nu e ceva prea frecvent. Sambata dimineata ne urnim la drum cam greu, caci avem multe bagaje de aranjat in masina caci desi juniorul e doar cat o mana de om necesita bagaje cat 3 adulti. Cu chiu cu vai reusim sa ajungem la 10 la Plaiul Foii unde Tori si Dragos ma asteptau de ceva vreme, cu planul deja schimbat pt. acea zi din cauza zapezii inca prezente in multe zone din Crai. Imi fac repede rucsacul, las familia la odihna, si o iau repede la deal cu baietii. Urcam prin Poiana Cotofenii catre Braul de mijloc si fara prea multe cautari nimerim fix la destinatie, in Amfiteatrul coltilor gemeni.

Aici avem ca obiectiv sa parcurgem Muchia Reptilei, pe care o nimerim dupa ce urcam printr-un horn ce are in partea de jos un bolovan mare incastrat. Ajungem in strunga de unde incepe muchia, ne imbracam cu toate hainele ce le avem la noi caci desi se anunta un we calduros noi am cam inghetat toata ziua, si trecem la partea interesanta a acestei zile.

Traseul este frumos, stanca ok, cu 2 portiuni mai frabile dar scurte. Pentru a putea parcurge traseul in siguranta ne folosim din plin de asigurarile mobile, si de cateva pitoane care le plantam(si recuperam) pe traseu caci nu cred sa fi fost 10 pitoane in tot traseul.

Muchia este curata, fara vegetatie si ca dificultate pe undeva in jur de gradul 6. Dupa 4 lungimi de circa 50m fiecare ajungem la finalul muchiei, de fapt acesta mai continua cu un tanc ce pare friabil, si pierdem ceva timp pana alegem pe unde sa facem retragerea caci la descriere zice ca se face prin 3 rapeluri spre Valea Podurilor dar pe noi nu ne atrage aceasta varianta si alegem sa coboram pe partea opusa catre un valcel care nu stim cum se numeste. Dupa 2 rapeluri ajungem pe fir, mai coboram 2-3 saritori si ajungem in Braul de miloc de unde ne intoarcem la Plaiul Foii tot pe unde urcasem. Seara o petrecem cu multa mancare si un strop de bautura iar pe la 11 ne retragem care incotro la somn. Eu dimineata observ ca nu am sanse sa merg prea mult din cauza unei bataturi capatate la un deget asa ca baietii se duc fara mine sa catere peretii din Diana. Eu mai lenevesc cu familia pe langa cabana nitel si ne facem curaj sa incercam o urcare pana la ref. Spirla cu juniorul. Plecam la drum toti 5 dar pana la refugiu reusim sa obosim doar 4 caci juniorul sta bine in marsupiu la pieptul meu, ba chiar doarme tot drumul. Ajunsi la ref. petrecem ceva timp la soare, perioada in care somnorosul ia masa si este si schimbat(de parca obosise si transpirase mult la urcare). Intr-un final coboram catre Plaiul Foii, stangem bagajele si plecam catre casa.

Reusesc sa vorbesc cu Tori si aflu ca ei au facut o combinata de traseu, noi ne mai oprim pe drum sa admiram imprejurimile si ajungem acasa seara cand deja juniorul nu mai suporta de nici un fel statul in masina. Sincer nu imi pot dori mai mult de atat: sa am familia aproape si sa ne bucuram din plin de munte.