Eu m-am bucurat din plin de faptul ca sunt iar pe stanca iar Marius a folosit pentru prima data niste espadrile. Traseul este bine asigurat, trebuie doar putina atentie pe lungimea finala unde nu sunt dificultati dar trebuie nitica inspiratie in a alege locul pe unde sa iesi in creasta caci pitoane nu mai sunt.
Ne-am reintors la baza Turnulul galben al Dianei si dupa ceva cautari am deslusit si intrarea in Fisura Cenusie.
Am intrat si in traseul asta despre care nu pot sa spun decat ca este expus la soare si efectiv m-a uscat complet. Pe prima lungime unde nu este deloc dificil pe un traverseu m-am ales si cu o mica cazatura caci traversarile sunt marea mea iubire(pe stanca, zapada,.....).
Duminica dimineata stiind ca vremea se anunta mai capricioasa am plecat cu gandul sa facem o tura pe braul de mijloc, dar nici nu am ajuns bine pe valea Vladusca ca a si inceput sa picure. Ne-am intors la masina cand afara incepea o torentiala de toata frumusetea.
Bine macar ca sambata a fost o zi frumoasa. Acum nu ramane decat sa sper ca in luna august sa prind cateva zile cu soare pentru a ma intoarce in Crai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu