Prin Muntii Fagarasului

Cum pentru ziua de sambata se anuntau calduri de pana la 40 grade in Bucuresti trebuia neaparat sa iesim cu juniorul undeva caci sufera cam tare de la caldura. Il sun pe Marius sa vad daca se arata interesat de o evadare din cuptor si este rapid de acord.
Asa ca sambata dimineata plecam spre Piscu Negru eu, Cristina, juniorul, Marius, Irina si juniorul lor. Ajungem la destinatie rapid si le lasam acolo pe fete cu juniori iar noi plecam cu masina spre cabana Capra unde avem punctul de plecare spre traseul propus pentru acea zi.
Ne indreptam spre fereastra zmeilor cu speranta sa nu ne prinda ploaia, si scapam neudati. Cautam o cale decenta de urcare spre vf. Arpasu mic si o gasim fara probleme.

Odata ajunsi sus admiram Fagarasul in toata splendoarea sa si pornim voiosi catre vf. Buda.
Suntem incantati de muchia Arpasu - Museteica caci este un loc mai rar umblat, fara gunoaiele specifice turistilor. Dupa ce trecem si de vf. Raiosu II ne indreptam spre vf. Museteica, ultimul varf interesant pentru noi al acestei muchi. Trecem de varf si incepem sa cautam o cale decenta de coborare catre cab. Capra.
Reusim sa ajungem la masina fara sa fim udati prea tare de ploaie si plecam spre Piscu Negru.
Duminica vremea este mohorata si renuntam la planul pentru ziua respectiva. Asa ca petrecem o zi in familie, mergand cu juniori la lacul Balea si cetatea Poenari. Cum noi plecasem de acasa cu gandul sa scapam de caldurile din Bucale ne decidem sa ramanem si luni in zona pentru a ne bucura de aerul curat si racoros.
Luni dimineata plec cu Marius spre Balea cu gandul de a ajunge pe vf. Buteanu pe muchia acestuia ori prin peretele vestic.

Ajungem rapid in caldarea Vaiuga si decidem sa incercam sa urcam direct pe varf prin peretele vestic. Descrierea care o am cu acest traseu este extrem de sumara, rezumandu-se sa spuna doar de existenta traseului si ca exista si ceva pitoane jalon pe acolo.

Traseul il parcurgem fara dificultati tehnice, pasajele intalnite nedepasind gradul IV. A fost interesant caci a trebuit mult sa am multa orientare nefiind nici o linie clara pentru ascensiune. Pe parcurs am lasat si 2 pitoane preferand sa regrupez in ceva decent decat stand in fund pe prispe de iarba. Acum traseul a ajuns sa aiba vreo 5 pitoane(4 in 4 regrupari si al cincelea in "pasul cheie" de pe ultima lungime.
Nu recomand acest perete pentru ascensiuni de vara caci este friabil, plin de infiltrati = deci foarte umed. Dar iarna ar fi foarte interesant.
Ne intoarcem la fete si cei doi Luca(misto coincidenta de nume) si plecam spre casa cu gandul la caldura si gandind deja cum sa facem sa evadam din nou din cuptor.

Ne oprim sa admiram si manastirea lui Nea Manole si ajungem acasa la fix pentru ai face baie juniorului fix la ora la care este invatat.