Cu juniorul la Vf. Omu

We asta urma sa fie primul pe anul acesta cu temperaturi cu mult peste ce putem eu si juniorul suporta. Asa ca a trebuit sa plecam din Bucuresti. Si ce destinatie mai buna decat un varf de munte?Dupa experientele cu masina si avionul a venit timpul ca juniorul sa vada cum e si trenul. Am plecat sambata dimineata intreaga familie si o prietena de-a Cristinei cu gandul sa ajungem la vf. Omu.Am urcat pe Valea Cerbului, un drum lejer dar lung cand te bate soarele in cap toata ziua. Am cam resimtit lipsa iesirilor regulata in ture solicitante caci nici nu mai stiu de cand nu am mai fost la munte cu un rucsac care sa aiba vreo 20 kg. Juniorul, ca si we trecut, a fost incantat de aceasta plimbare, fiind atras pentru prima data si de stanci, fiindu-ne foarte greu sa il dezlipim de acestea odata ce punea mana pe ele. Spre seara am ajuns la Omu unde speram ca temperaturile sa fie pe gustul meu dar nici macar in varf de munte nu am reusit cu prea mare succes sa ne ascundem de cuptorul de afara.A doua zi am luat-o la pas spre cabana Caraiman, avand aleasa o coborare pe valea Jepilor. Ce aglomeratie! E bine ca merge lumea la munte dar pacat ca nu il respecta deloc. Am reusit sa prindem trenul de ora 3 si acum ma felicit pentru asta caci mai spre dupa amiaza a tras o ploaie zdravana prin Bucegi.

Prin imprejurimile Brasovului

Cum nu fusesem niciodata in vizita prin Brasov, am profitat de seminarul la care trebuia sa participe Irina pentru a petrece un we in zona. Am pornit la drum aceeasi gasca ca acum 2 saptamani la Veliko, dar activitatile in natura le-am desfasurat cu o persoana in minus(unii mai invata si la 30 ani).
Ziua de sambata am petrecut-o la Pietrele lui Solomon, o zona de catarat de langa Brasov. Traseele catarate au fost scurte(maxim 15m), o parte din ele nitel friabile si situate intr-o zona vizitata de multi brasoveni dornici sa petreca timpul in natura cu mici si bere. Deci nu e o zona pe care sa o recomand cuiva.
Seara am reintregit gasca si am pornit voiosi spre Timisul de Jos unde facusem rezervare la o pensiune. De data asta pot spune ca am fost foarte inspirat in a alege locul de dormit caci am ales o pensiune de nota 10+ la 80 lei camera.
Duminica dimineata, dupa ritualul de zi cu zi cu juniorii(schimbat, mancat,....), am reusit ca pe la 10 sa plecam spre Canionul 7 scari. Dupa vreo 3 ore de mers am ajuns la Cabana Piatra Mare, unde am stat nitel la iarba verde si am pornit grabiti la vale caci trebuia sa o luam si pe Irina din Brasov. A fost prima tura mai lunga cu baiatul in spate si am fost incantat ca nu a comentat nimic, a fost voios pe toate perioada cat am urcat, iar la vale a tras si un pui de somn cocotat in carca mea.

Prin Veliko si imprejurimi(sau Veliko Reloaded)

Cum acum 3 saptamani am avut o iesire reusita la Veliko am decis ca si we asta sa mergem tot acolo. I-am avut alaturi de noi pe Marius, Irina si Luca cel mare(caci are cu 7 luni mai mult decat Luca al nostru).
Ziua de sambata am petrecut-o la catarat, unde fiecare s-a straduit cat a putut sa parcurga cateva trasee de escalada, asta in timp ce juniorii se jucau cum puteau si ei.

Desi s-a anuntat un we tare ploios pot zice ca am fost norocosi, ploaia venind doar in momentul cand ne indreptam spre masina. Seara am incheiat-o cu o masa copioasa si cu cateva beri Zagorka.
Duminica, dupa experienta interesanta de data trecuta de la Hotsana, am decis sa vizitam canionul Emen. Iarasi am fost norocosi caci ploaia a venit cand deja mersesem mai bine de o ora prin canion, gasind un loc bun sa ne adapostim intr-o grota imensa langa cascada Emen. Juniorii au facut spectacol in carca noastra, au vorbit de zor pe o limba doar de ei stiuta, bucurandu-se de iesirea in natura.
Si dupa aceasta iesire am ajuns la concluzia ca merita sa cheltui banii pe alte meleaguri. Macar nu imi pare rau dupa ei.

Prin Veliko si imprejurimi

De 1 mai muncitoresc am iesit cu familia la vecinii nostri bulgari sa ne cataram nitel la Veliko si sa vizitam o cascada aflata la cativa km.
Am pornit la drum cu Carmen si Mihai care nefiind atrasi deloc de catarat au facut o plimbare prin Veliko cateva ore, timp in care noi ne-am dezmortit nitel pe niste trasee usoare.

Simt din plin lipsa iesirilor la stanca, catarand numai trasee usurele ce mi-au iesit imediat dar nu am suficienta incredere in fortele proprii. Cristina a reusit si ea sa faca traseele, asta dupa mai bine de un an jumate in care nu a facut miscare. Juniorul s-a multumit sa ne priveasca si sa traga un pui de somn cand s-a plictisit sa se uite pe pereti.

Ziua de duminica am petrecut-o vizitand cascada de la Hotnitsa, aflata la cativa km de Veliko. Super zona pentru relaxare la iarba verde, doar ca noi mergand intr-un we dedicat de toata lumea iesirilor in natura a cam fost aglomerat pe acolo. Dar tot am reusit sa gasim un loc unde sa stam ceva timp la iarba verde cu juniorul.
Spre seara ne-am intors acasa tragand, pentru a X-a oara, concluzia ca romani nu stiu sa faca turism , nu stiu sa faca mancare, nu stiu sa faca mai nimic.

Pur si simplu ROMA

De ceva timp mi-am propus sa vizitez anumite zone reprezentative pentru civilizatia umana(Atena, Roma, Peru, Egipt, Mexic...). Si cum datorita companiilor low cost de avion cea mai ieftina destinatie a fost Roma iata ca am reusit sa ajung aici.

Am plecat la drum toata familia, cu lectiile bine invatate din ghidul Lonely Planet Roma, aranjand transportul si cazarea pe cont propriu. Am avut la dispozitie 4 zile cu vreme superba ca sa vedem o particica din aces oras impresionant.

Am reusit sa vedem o mare parte din locurile reprezentative ale Romei(Colloseum, Vatican, Pantheon, Fontana di Trevi, Piaza Navona, Forumul Roman, columna lui Traian, Boca de la verita......) dar sunt convins ca au ramas destule colturi nevazute pentru inca o vizita acolo. Intr-una din zile am petrecut cateva ore intr-o zona cu multa verdeata, loc unde se afla si gradina zoologica. Noi ca noi, dar baiatul .............. bucuros peste masura la vederea animalelor din toate colturile pamantului.

Juniorul se pare ca a fost si el incantat de aceasta iesire caci s-a bucurat de 10-12 ore zilnic de stat afara, un adevarat record dupa vremea capricioasa de la noi cand cu greu reuseam sa il tinem mai mult de 2 ore intr-o zi afara.

Ar fi enorm de multe de spus despre ce ofera turistului acest oras dar mai bine las cateva imagini sa vorbeasca singure. Si ca sa fiu cinstit pana la final trebuie sa spun ca aceasta iesire a avut o parte mai putin placuta: acum sunt convins ca nu e bine ca am inceput ciclul de iesiri istorice la Roma caci toate viitoarele iesiri vor fi comparate cu acest oras si nu cred ca va fi un altul care sa ma impresioneze asa mult. Se pare ca am repetat greseala din 2004 cand am fost in Caucaz si am fost marcat de acest munte intr-un asemenea mod incat nici o alte expeditie montana nu mi-a mai adus asemenea satisfactii.