Un altfel de Crai

Uite ca am reusit sa ma tin de cuvant si vara asta sa ajung in fiecare luna in Piatra Craiului. Cum in plan aveam sa iesim toata familia am cautat in zadar cazare pe la Plaiul Foii dar intr-un final am avut noroc cu Irina care ne-a propus sa mergem in satul Pestera. Si ce noroc pe capul meu! Am avut ocazia sa cunosc o alta fata a Craiului, spectaculoasa. M-am indragostit la prima vedere de zona Pestera - Magura.
Am reusit sa ajungem sambata pe la 10 la pensiunea unde facusem rezervare, am pierdut timpul nitel pe acolo si am plecat cu totii la plimbare. I-am aratat juniorului poalele Craiului, reusind sa ajungem pana in zona "la table". De data asta nu a mai dormit tot drumul, probabil fiind si el fascinat de peisaje.
Ne-am intors la pensiune si ne-am mai jucat nitel pe acolo dupa care am facut cu Marius o vizita la Pestera Liliecilor. Ne-am umplut de noroi dar problema a fost alta: de ce naiba isi arunca oamenii gunoaiele peste tot? Chiar si o pestera trebuie sa fie dovada ca noi suntem niste imbecili?

Duminica am plecat de dimineata cu Marius sa ne cataram prin turnurile Dianei. Pe drum l-am culeas si pe Ionut asa ca am ajuns sa fim o echipa de 3. Am avut in gand sa facem hornul inghetat dar ajuns la baza nu am zarit nici un piton si am renunat neavand asigurarile mobile cu mine. Am parcurs iar fisura cenusie, de data asta reusind sa trec fara probleme traverseul din prima lungime. Retragerea am facut-o clasic, prin valcelul trecatorii fortate si ne-am intors in graba la Pestera unde ne asteptau fetele si juniorii.
Am plecat spre casa cu gandul la Crai si sperand sa ne intoarcem la aceste locuri frumoase.