Prin Bucegi (Padina Crucii)

Dupa cateva saptamani bune de stat prin casa a venit si timpul sa ies la munte. Cum vremea se anunta superba am ales o tura mai lunguta prin Bucegi, cu dormit la cort. Am ales ca traseu muchia Padina Crucii, un traseu despre care nu stiu mai nimic, necunoscand pe nimeni care sa il fi parcurs sau macar o descriere pe undeva. Probabil aceasta muchie este unul din putinele trasee ramase pentru mine o necunoscuta in Bucegi.

Am pornit la drum sambata dimineata alaturi de Tori si Marius. Odata ajunsi la Gura Diham ne pornim cam greu la drum din cauza frigului care nu prea ne atrage afara din masina. Pana in Malaiesti alegem sa urcam pe traseul Take, un traseu turistic nerecomandat iarna din cauza pericolului de avalansa dar care acum era in conditii bune datorita ninsorilor slabe din aceasta iarna.

In Malaiesti ne oprim nitel la cabana pentru o cana de ceai si ca sa ne tragem nitel sufletul.

Pornim catre saua ce desparte valea Malaiesti de valea Tiganesti si spre norocul nostru gasim o poteca bine batuta caci altfel am fi muncit ceva prin acele locuri, printre jnepeni.

Odata ajunsi in sa incepem sa studiem Padina Crucii, caci din aceasta sa incepe muchia pe care doream noi sa o parcurgem. Cum pe primi 200m vedem ca sunt numai jnepeni decidem sa mergem un pic pe curba de nivel, pe poteca ce duce la lacul Tiganesti. Odata trecuti de zona cu vegetatie decidem sa urcam direct catre primul varf mai bine individualizat al muchiei. Odata ajunsi pe creasta incepem sa cautam locul unde sa montam cortul dar mai mergem vreo 30 minute pana gasim un loc decent.

Alegem o mica sa, la 2200m, unde ne chinuim ceva sa montam cortul in care dorm eu si Marius, Tori dormind in sacul de bivuac langa noi. Cum noaptea se lasa cu repeziciune peste noi incepem sa simtim frigul, avem ghinionul sa bata un pic si vantul, ceaa ce ne face sa renuntam rapid sa mai topim zapada pentru a face un ceai. Ne multumim cu cele 2 termosuri cu ceai facut acasa dimineata. Suntem norocosi sa avem cer senin asa ca ne putem bucura din plin de luna plina ce ne face sa primim muntii din jur fara prea mare efort noaptea.

Dimineata reusim sa ne trezim greoi, abia dupa ora 8 asa ca ne cam grabim cu stransul echipamentului de bivuac. Cum peste noapte a fost ger cu greu reusim sa scoatem ancorele cortului, trei dintre ele rupandu-se in pamantul inghetat. Pornim intr-un final catre portiunea mai tehnica a muchiei.

Aceasta portiune imi aduce aminte de creasta Balaurului doar ca aici trebuie sa decidem in necunostinta de cauza pe ce parte a muchiei sa traversam, sau sa urcam sau nu un tanc.

Dar iata ca ajungem si la portiunea pe care o banuiam a fi mai dificila. Aici ne oprim sa studiem o cale de a continua traseul si vedem ca nu exista nici una chiar asa usoara cum credeam eu sa fie pentru a putea continua cu tot echipamentul de bivuac. Decidem sa renuntam sa parcurgem ultimii 200m dif.nivel pana in creasta principala, facand cateva poze cu aceasta ultima portiune. Studiem detaliile ultimei portiuni, gandind la posibile variante de urcare a doua bariere de stanca care au fost o surpiza pentru mine nestiind nimic de existenta lor. Dar macar acum stim la ce sa ne asteptam asa ca iarna viitoare o sa venim cu lectiile mult mai bine facute.

Ne intoarcem in Malaiesti unde nu zabovim prea mult si alegem sa coboram catre Busteni prin Diham, pentru a varia un pic traseul, nefiind adepti ai parcurgeri aceluiasi traseu in ambele sensuri.

In mai putin de 3 ore ajungem din Malaiesti la masina, ne dezechipam si plecam catre casa cu gandul inca la munte.

Restul pozelor pot fi vazute aici: http://community.webshots.com/album/569609336tRBNuz