Tura prin Bucegi

Cum anul asta nu am avut nici o iesire cu cortul sus pe munte uite ca a venit si timpul pentru asa ceva. Am plecat la drum cu Tori cu gandul sa dormim pe undeva prin zona Batrana-Doamnele.

Cum nu ne grabea nimeni am profitat din plin de niste tufe pline de zmeura in apropierea Cantonului Jepi. Pe urma, pe coborarea spre Padina, am avut norocul sa gasim si ceva ciupercute comestibile, asa ca pot zice ca a fost o iesire "productiva".

Intr-un final am ajuns si la partea interesanta a acestei zile: canionul Horoabei, o noutate pentru amandoi. Canionul este frumos dar din pacate cam scurt, bine macat ca se continua cu o vale unde nu se face simtita deloc prezenta turistului gunoier.

Spre seara am reusit sa ajungem pe culmea ce separa v.Horoabei de v.Doamnele si am decis sa punem capat plimbari pentru aceasta prima zi.

Dimineta ne-am pus in miscare rapid fiind impinsi de la spate de un vant rece de toamna. Dupa 20 minute de mers am iesit in marcajul turistic pe care l-am urmat pana la vf. Omu.

Odata ajunsi acolo, am pierdut nitel timpul prin zona si am plecat la vale pe piciorul Morarului cu gandul sa parcurgem braul de mijloc spre v.Morarului. Din pacate glezna mea inca nu e suficient de puternica asa ca am renuntat la brau, coborat spre Busteni cu gandul sa prindem trenul de ora 3.

Am reusit sa ajung suficient de devreme acasa pentru a rezolva si ceva lucruri domestice.

La mare

Pentru inceputul lui septembrie am programat o iesire la mare, cu speranta ca nu mai sunt temperaturi ridicate. Si cum aceasta iesire a fost dedicata familiei, am ales o destinatie mai nezgomotoasa, adica satul 2 mai.
Am plecat la drum alaturi de Marius & co. avand in gand ca intr-una din zile noi baieti sa facem o vizita si in cheile Dobrogei. Vremea a fost cam capricioasa, 2 zile bune, 2 zile proste, dar in luna septembrie e de asteptat sa fie asa.

Dupa o zi la plaja si o cina la care ne-am delectat numai cu peste, pentru ziua de sambata am iesit la catarat. Hm, nici cand sunt la mare nu pot sa ma abtin, dar sincer nu prea imi place sa zac la plaja.
Am ajuns in chei pe la 8 dimineata si am profitat din plin de racoare pana pe la ora 2 cand deja temperatura a devenit insuportabila si ne-am retras catre mare sa ne racorim cu o baie. In chei am mers special pentru traseele usoare pe asigurari mobile, si am reusit sa facem 5 trasee, iar la sfarsit de zi am pus o mansa si ne-am agitat pe un traseu 8-.

Stanca este cam murdara(licheni uscati, praf,..) dar merita vizitata zona pentru a evada o zi din aglomeratia de la malul marii. Duminica vremea s-a schimbat in mohorata asa ca am ales sa facem o vizita prin Constanta. I-am aratat juniorului cat de neingrijite sunt obiectivele turistice din Romania. Cum vremea a continuat sa fie prosta si luni am plecat spre casa destul de repede.
In Bucuresti ne astepta aceeasi vreme mohorata, deci e clar ca a venit toamna la timp.

Un altfel de Crai

Uite ca am reusit sa ma tin de cuvant si vara asta sa ajung in fiecare luna in Piatra Craiului. Cum in plan aveam sa iesim toata familia am cautat in zadar cazare pe la Plaiul Foii dar intr-un final am avut noroc cu Irina care ne-a propus sa mergem in satul Pestera. Si ce noroc pe capul meu! Am avut ocazia sa cunosc o alta fata a Craiului, spectaculoasa. M-am indragostit la prima vedere de zona Pestera - Magura.
Am reusit sa ajungem sambata pe la 10 la pensiunea unde facusem rezervare, am pierdut timpul nitel pe acolo si am plecat cu totii la plimbare. I-am aratat juniorului poalele Craiului, reusind sa ajungem pana in zona "la table". De data asta nu a mai dormit tot drumul, probabil fiind si el fascinat de peisaje.
Ne-am intors la pensiune si ne-am mai jucat nitel pe acolo dupa care am facut cu Marius o vizita la Pestera Liliecilor. Ne-am umplut de noroi dar problema a fost alta: de ce naiba isi arunca oamenii gunoaiele peste tot? Chiar si o pestera trebuie sa fie dovada ca noi suntem niste imbecili?

Duminica am plecat de dimineata cu Marius sa ne cataram prin turnurile Dianei. Pe drum l-am culeas si pe Ionut asa ca am ajuns sa fim o echipa de 3. Am avut in gand sa facem hornul inghetat dar ajuns la baza nu am zarit nici un piton si am renunat neavand asigurarile mobile cu mine. Am parcurs iar fisura cenusie, de data asta reusind sa trec fara probleme traverseul din prima lungime. Retragerea am facut-o clasic, prin valcelul trecatorii fortate si ne-am intors in graba la Pestera unde ne asteptau fetele si juniorii.
Am plecat spre casa cu gandul la Crai si sperand sa ne intoarcem la aceste locuri frumoase.

Prin Muntii Fagarasului

Cum pentru ziua de sambata se anuntau calduri de pana la 40 grade in Bucuresti trebuia neaparat sa iesim cu juniorul undeva caci sufera cam tare de la caldura. Il sun pe Marius sa vad daca se arata interesat de o evadare din cuptor si este rapid de acord.
Asa ca sambata dimineata plecam spre Piscu Negru eu, Cristina, juniorul, Marius, Irina si juniorul lor. Ajungem la destinatie rapid si le lasam acolo pe fete cu juniori iar noi plecam cu masina spre cabana Capra unde avem punctul de plecare spre traseul propus pentru acea zi.
Ne indreptam spre fereastra zmeilor cu speranta sa nu ne prinda ploaia, si scapam neudati. Cautam o cale decenta de urcare spre vf. Arpasu mic si o gasim fara probleme.

Odata ajunsi sus admiram Fagarasul in toata splendoarea sa si pornim voiosi catre vf. Buda.
Suntem incantati de muchia Arpasu - Museteica caci este un loc mai rar umblat, fara gunoaiele specifice turistilor. Dupa ce trecem si de vf. Raiosu II ne indreptam spre vf. Museteica, ultimul varf interesant pentru noi al acestei muchi. Trecem de varf si incepem sa cautam o cale decenta de coborare catre cab. Capra.
Reusim sa ajungem la masina fara sa fim udati prea tare de ploaie si plecam spre Piscu Negru.
Duminica vremea este mohorata si renuntam la planul pentru ziua respectiva. Asa ca petrecem o zi in familie, mergand cu juniori la lacul Balea si cetatea Poenari. Cum noi plecasem de acasa cu gandul sa scapam de caldurile din Bucale ne decidem sa ramanem si luni in zona pentru a ne bucura de aerul curat si racoros.
Luni dimineata plec cu Marius spre Balea cu gandul de a ajunge pe vf. Buteanu pe muchia acestuia ori prin peretele vestic.

Ajungem rapid in caldarea Vaiuga si decidem sa incercam sa urcam direct pe varf prin peretele vestic. Descrierea care o am cu acest traseu este extrem de sumara, rezumandu-se sa spuna doar de existenta traseului si ca exista si ceva pitoane jalon pe acolo.

Traseul il parcurgem fara dificultati tehnice, pasajele intalnite nedepasind gradul IV. A fost interesant caci a trebuit mult sa am multa orientare nefiind nici o linie clara pentru ascensiune. Pe parcurs am lasat si 2 pitoane preferand sa regrupez in ceva decent decat stand in fund pe prispe de iarba. Acum traseul a ajuns sa aiba vreo 5 pitoane(4 in 4 regrupari si al cincelea in "pasul cheie" de pe ultima lungime.
Nu recomand acest perete pentru ascensiuni de vara caci este friabil, plin de infiltrati = deci foarte umed. Dar iarna ar fi foarte interesant.
Ne intoarcem la fete si cei doi Luca(misto coincidenta de nume) si plecam spre casa cu gandul la caldura si gandind deja cum sa facem sa evadam din nou din cuptor.

Ne oprim sa admiram si manastirea lui Nea Manole si ajungem acasa la fix pentru ai face baie juniorului fix la ora la care este invatat.

Prin Piatra Craiului

Dupa cateva we in care vremea a fost cam ploioasa pentru ziua de sambata se anunta vreme buna, pentru duminica ploaie. Cu asa prognoza am decis sa nu mai stau acasa si sa incerc sa fac ceva prin Crai. Am plecat cu Marius de vineri seara pentru ca sambata sa avem o zi intreaga la dispozitie.

Cum eu nu am fost inca la catarat prin zona refugiului Diana am ales aceasta destinatie, plecand cu gandul sa parcurgem 2 trasee mai usurele din aproprierea acestuia. Traseul Frontal l-am identificat rapid si am plecat sa il parcurgem fara sa stam prea mult pe ganduri.

Eu m-am bucurat din plin de faptul ca sunt iar pe stanca iar Marius a folosit pentru prima data niste espadrile. Traseul este bine asigurat, trebuie doar putina atentie pe lungimea finala unde nu sunt dificultati dar trebuie nitica inspiratie in a alege locul pe unde sa iesi in creasta caci pitoane nu mai sunt.

Retragerea am facut-o prin valcelul trecatori fortate, unde pentru a nu lua lectii de zbor am facut 2 rapeluri.

Ne-am reintors la baza Turnulul galben al Dianei si dupa ceva cautari am deslusit si intrarea in Fisura Cenusie.

Am intrat si in traseul asta despre care nu pot sa spun decat ca este expus la soare si efectiv m-a uscat complet. Pe prima lungime unde nu este deloc dificil pe un traverseu m-am ales si cu o mica cazatura caci traversarile sunt marea mea iubire(pe stanca, zapada,.....).

Seara ne-am intors la Paiul Foi cu gandul la pepenele ce in cumparasem de vineri.

Duminica dimineata stiind ca vremea se anunta mai capricioasa am plecat cu gandul sa facem o tura pe braul de mijloc, dar nici nu am ajuns bine pe valea Vladusca ca a si inceput sa picure. Ne-am intors la masina cand afara incepea o torentiala de toata frumusetea.

Bine macar ca sambata a fost o zi frumoasa. Acum nu ramane decat sa sper ca in luna august sa prind cateva zile cu soare pentru a ma intoarce in Crai.

Pe malul baltii

Ar fi trebuit sa fie o zi la pescuit dar intr-un final o pot numi doar o zi pe malul baltii. Cum vremea se anunta si pentru we asta ploioasa am ales cu Tori si Dragos sa facem altceva. Si cum in vremuri de mult uitate eram pescar am zis sa mai incerc si aceasta indeletnicire. Dragos a reusit sa aranjeze sa nu platim taxele astronomice la pescuit la Tancabesti asa ca iata-ne acolo la 6 dimineata. Ne agitam cu totii sa lansam toate sculele la apa cu gandul de a prinde monstri. Dar cum le-am bagat asa le-am scos dupa amiaza pe la 4. Peste nu am prins deloc dar macar ne-am relaxat pe malul baltii, fiind ocoliti de ploaie, care a venit cand noi eram deja in masina in drum spre Bucuresti.